Afinitati si deosebiri a motivului Marii Treceri in poezia “Последний поэт деревни” de Serghei Esenin si balada “Miorita”

 

Miorita
Miorita

“Moartea e un fenomen simplu in natura, numai oamenii il fac inspaimintator” (Marin Preda), pentru ca “lucrurile capata semnificatie prin om si doar pentru om” (Kant). Conditia vietii omului este Moartea, care devine in literatura o tema univerala, prezenta atit in cea populara, cit si in cea culta. Conceptia poporului roman despre moarte se cristalizeaza pe deplin in balada “Miorita”, care dupa Blaga e “o sinteza metaforica a sufletului romanesc”. Acesta vede in moarte o prefigurare a unui destin legic, simtit nu ca o boala apasatoare pina la disperare, dar nici ca un cerc din care nu e scapare, dar nici nu e infruntat cu acea incredere nemarginita in propriile puteri. Motivul Marii treceri se contureaza si in poezia lui Esenin “Последний поэт деревни”: “Скоро, скоро часы деревяные/ Прохрипят мой двенадцатый час!”. Eul liric traieste sentimentul sfirsirii unei lumi, odata cu care se stinge si el: “Догорит золотистым пламенем/ Из телесного воска свеча”. Lipsa revoltei, a titanismului, a intrebarilor retorice, a inversunarii impotriva esentelor dure, ne dovedesc asemanarea spiritului rusesc cu cel romanesc, care in fond sint constituite din aceeasi substanta – substanta omului. Sfisiat launtric, poetul traieste, cu o intelegere rationala, sentimentul trecerii timpului, neindurator cu sufletul omului: “Я последний поэт деревни”. Desi ambii, eul liric esenian si baciul moldovean, primesc moartea fara a se revolta, totusi seninatatea nu e deloc deplina, fiind influentata de un sentiment de tristete, de suferinta din cauza parasirii acestei lumi, creindu-se astfel o atmosfera lugubra, conturata de alternarea imaginilor cromatice: galbenul (“золотистым пламенем/ Из телесного воска свеча”; “stele faclii”; “apus de soare”); negrul (“черная горсть”; “negrul zavoi”); rosu (“lacrimi de singe”); albastru (“голубого поля”). Motivul om – animal, om – natura se reliefiaza atit in balada “Miorita”, cit si in poezia lui Esenin, sugerund legatura trainica, chiar si dupa moarte, intre om si animalele apropiate lui, dintre om si natura. Acest motiv evidentiaza specificul national al fiecarui neam. La rusi se distinge animalul – calul (“Только будут колосья-кони/ О хозяине старом тужить” si natura: “За прощальной стою обедней/ Кадящих листвой берёз”. La romani – mioara (“S-oile s-or stringe,/ Pe mine m-or plinge/ Cu lacrimi de singe”) si natura: “Brazi si paltinasi/ I-am avut nuntasi,/ Preoti, muntii mari”. Cauza morii este diferita in aceste doua opere, datind si ea specificul national. La romani, ca de obicei, moartea baciului moldovean survine din complotul celor doi “frati”- romani (baciul ungurean si baciul vrincean). Chiar si Druta, aflindu-se la Moscova (de departe i se vede mai clar)  a reusit sa observe: “Cum intr-o tara asa de mica poate incapea o ura asa de mare?”. Sa ne amintim si de vestitul banc despre fierberea in vase a natiunilor. Toate popoarele au reusit sa se salveze, ajutindu-si fratii, numai moldovenii clocotesc si azi, tipind: “Nici tu, nici eu!”. La rusi situatia nu e cu mult mai favorabila. Eul liric din “Последний поэт деревни” isi vede moartea odata cu patrunderea in lumea inchisa, arhaica a satului a tehnicii moderne, sugerata prin metafora “железный гость”. De remarcat este faptul ca inca Petru I milita pentru ridicarea nivelului de trai a Rusiei. Dupa ce calatorise in Europa si vazuse oameni ce respecta normele igienice,  tarul a poruncit tuturor barbatilor sa se tunda si sa-si imbrace haine curate la sarbatori. Apare intrebarea: De ce sa mori din cauza modernizarii societatii? Pentru ca va disparea satul cu valorile lui perene si sacre? Daca ai sti, Esenin, ca in Rusia satul inca multe, multe secole nu va disparea, poate, nu ai fi trai asa o drama profunda. Bulgacov evidentia: “Каждый получает по своей вере”. Romanii, reusind sa-si pastreze credinta in existenta de dupa moarte, au primit aceasta existenta, pe cind rusii – nu. Pentru dinsii, moartea e un sfirsit al unei vieti, un ciclu incheiat, o dizolvare in Marele Tot, in Timpul Pur. Calinescu mentiona: “In vestita balada, moartea e conceputa ca o raminere vesnica in spatiul terestru printre oi si ciini”. Rugamintea baciului de  a i se pune la cap cele trei fluiere inseamna ca si dupa moarte doreste sa ramina legat de cintecul popular, capabil sa reflecte complexitatea trairilor omenesti: dragostea, duiosia si pasiunile rascolitoare, sentimente consemnate prin epitetele: “cu drag”, “duios”, “cu foc”. Eul liric esenian nu admite existenta cintecelor dupa moartea sa: “Неживые, чужие ладони,/ Этим песням при вас не жить!”. Afinitati si deosebiri in cazul Marii Treceri sint in aceste opere o multime si tot decodindu-le tot nu vom descoperi misterul ontologic, insa o solutie ne-o propune Montaigne: “Daca nu stiti cum sa muriti, sa nu va pese: natura o sa va informeze la fata locului, pe de-a-ntregul si arhisuficient”.

 

“Moartea e un fenomen simplu in natura, numai oamenii il fac inspaimintator” (Marin Preda), pentru ca “lucrurile capata semnificatie prin om si doar pentru om” (Kant). Conditia vietii omului este Moartea, care devine in literatura o tema univerala, prezenta atit in cea populara, cit si in cea culta. Conceptia poporului roman despre moarte se cristalizeaza pe deplin in balada “Miorita”, care dupa Blaga e “o sinteza metaforica a sufletului romanesc”. Acesta vede in moarte o prefigurare a unui destin legic, simtit nu ca o boala apasatoare pina la disperare, dar nici ca un cerc din care nu e scapare, dar nici nu e infruntat cu acea incredere nemarginita in propriile puteri. Motivul Marii treceri se contureaza si in poezia lui Esenin “Последний поэт деревни”: “Скоро, скоро часы деревяные/ Прохрипят мой двенадцатый час!”. Eul liric traieste sentimentul sfirsirii unei lumi, odata cu care se stinge si el: “Догорит золотистым пламенем/ Из телесного воска свеча”. Lipsa revoltei, a titanismului, a intrebarilor retorice, a inversunarii impotriva esentelor dure, ne dovedesc asemanarea spiritului rusesc cu cel romanesc, care in fond sint constituite din aceeasi substanta – substanta omului. Sfisiat launtric, poetul traieste, cu o intelegere rationala, sentimentul trecerii timpului, neindurator cu sufletul omului: “Я последний поэт деревни”. Desi ambii, eul liric esenian si baciul moldovean, primesc moartea fara a se revolta, totusi seninatatea nu e deloc deplina, fiind influentata de un sentiment de tristete, de suferinta din cauza parasirii acestei lumi, creindu-se astfel o atmosfera lugubra, conturata de alternarea imaginilor cromatice: galbenul (“золотистым пламенем/ Из телесного воска свеча”; “stele faclii”; “apus de soare”); negrul (“черная горсть”; “negrul zavoi”); rosu (“lacrimi de singe”); albastru (“голубого поля”). Motivul om – animal, om – natura se reliefiaza atit in balada “Miorita”, cit si in poezia lui Esenin, sugerund legatura trainica, chiar si dupa moarte, intre om si animalele apropiate lui, dintre om si natura. Acest motiv evidentiaza specificul national al fiecarui neam. La rusi se distinge animalul – calul (“Только будут колосья-кони/ О хозяине старом тужить” si natura: “За прощальной стою обедней/ Кадящих листвой берёз”. La romani – mioara (“S-oile s-or stringe,/ Pe mine m-or plinge/ Cu lacrimi de singe”) si natura: “Brazi si paltinasi/ I-am avut nuntasi,/ Preoti, muntii mari”. Cauza morii este diferita in aceste doua opere, datind si ea specificul national. La romani, ca de obicei, moartea baciului moldovean survine din complotul celor doi “frati”- romani (baciul ungurean si baciul vrincean). Chiar si Druta, aflindu-se la Moscova (de departe i se vede mai clar)  a reusit sa observe: “Cum intr-o tara asa de mica poate incapea o ura asa de mare?”. Sa ne amintim si de vestitul banc despre fierberea in vase a natiunilor. Toate popoarele au reusit sa se salveze, ajutindu-si fratii, numai moldovenii clocotesc si azi, tipind: “Nici tu, nici eu!”. La rusi situatia nu e cu mult mai favorabila. Eul liric din “Последний поэт деревни” isi vede moartea odata cu patrunderea in lumea inchisa, arhaica a satului a tehnicii moderne, sugerata prin metafora “железный гость”. De remarcat este faptul ca inca Petru I milita pentru ridicarea nivelului de trai a Rusiei. Dupa ce calatorise in Europa si vazuse oameni ce respecta normele igienice,  tarul a poruncit tuturor barbatilor sa se tunda si sa-si imbrace haine curate la sarbatori. Apare intrebarea: De ce sa mori din cauza modernizarii societatii? Pentru ca va disparea satul cu valorile lui perene si sacre? Daca ai sti, Esenin, ca in Rusia satul inca multe, multe secole nu va disparea, poate, nu ai fi trai asa o drama profunda. Bulgacov evidentia: “Каждый получает по своей вере”. Romanii, reusind sa-si pastreze credinta in existenta de dupa moarte, au primit aceasta existenta, pe cind rusii – nu. Pentru dinsii, moartea e un sfirsit al unei vieti, un ciclu incheiat, o dizolvare in Marele Tot, in Timpul Pur. Calinescu mentiona: “In vestita balada, moartea e conceputa ca o raminere vesnica in spatiul terestru printre oi si ciini”. Rugamintea baciului de  a i se pune la cap cele trei fluiere inseamna ca si dupa moarte doreste sa ramina legat de cintecul popular, capabil sa reflecte complexitatea trairilor omenesti: dragostea, duiosia si pasiunile rascolitoare, sentimente consemnate prin epitetele: “cu drag”, “duios”, “cu foc”. Eul liric esenian nu admite existenta cintecelor dupa moartea sa: “Неживые, чужие ладони,/ Этим песням при вас не жить!”. Afinitati si deosebiri in cazul Marii Treceri sint in aceste opere o multime si tot decodindu-le tot nu vom descoperi misterul ontologic, insa o solutie ne-o propune Montaigne: “Daca nu stiti cum sa muriti, sa nu va pese: natura o sa va informeze la fata locului, pe de-a-ntregul si arhisuficient”.

This entry was posted in Limba română and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s