Citind, cunoastem si lumea din jurul nostru

Carti
Carti

Marele nostru cronicar, Miron Costin, mentiona: “Nu e alta, mai de folos zabava in viata omului, decit cititul cartilor”. Cititnd reusim sa ne cream o viziune asupra vietii, asupra relatiilor interumane. Lectura devine o modalitate de receptare a operei literare, fiind acea care ofera destine umane impresionante, tipologii de personaje, idei filozofice cu o pondere incontestabila. Citirea unei opere nu trebuie sa se limiteze doar la receptionarea mesajului superficial, ci e nevoie sa cunoastem si critica despre acea opera, pentru a ne cobori in tulburatoarea zona a semnificatiilor, a ideilor si conceptelor. Doar in asa mod vom reusi sa intelegem marile capodopere ale literaturii, care au reusit sa reziste in timp si in spatiu si sa se extinda dincolo de acestea, fiind asimilate de constiinta umanitatii, care poate avea atitudine diversa fata de ele. Unii citittori se plaseaza in categoria celor pe care Eminescu ii numeste: “Ce-o besica e de spuma intr-un secol de nimic”. Acestia niciodata nu vor reusi sa inteleaga o opera de valoare, pentru ca se limiteaza la cazuri particulare si nu la idei profunde. Pentru acestia poetul “Mai bine niciodata, el n-ar mai fi pe lume/ Si, decit sa moara astazi/ Mai bine murea ieri” (Eminesu). Alti cititori, cei avizati, au o atitudine contrara fata de opera. Acestia formeaza categoria acelor “flori” care dupa Eminescu nu “cad la poarta vietii” si care vor purta “rod in lume”. Insa, cu parere de rau, in aceasta categorie se incadreaza un procent minim din omenire. Nicolaie Manolescu mentiona: “Te poti imbogati sufleteste citind”. Operele care mi-au largit orizontul cunostintelor si care m-au ajutat sa inteleg viata din jurul meu sint: “Ultima noapte de dragoste, intiia noapte de razboi” de Camil Petrescu si poezia “Glossa” de Mihai Eminescu. Romanul lui Camil Petrescu este unul care fundamenteaza principiul sincronismului literaturii romane cu cea europeana, fiind astfel un roman de analiza psihologica. Personajul principal, Stefan Gheorghidiu, un intelectual lucid, insetat de absolutul sentimentului de iubire, reuseste sa se salveze spiritual prin constientizarea dramei omenirii, care traieste un razboi absurd. Astfel se prezinta un individ, incapabil de compromisuri, inflexibil moral, care nu se poate incadra intr-o societate triviala, meschina si mediocra. In finalul romanului, Stefan Gheorghidiu ii lasa tot tecutul Elei.  George Calinescu evidentiaza: “Stefan Gheorghidiu este un om cu suflet clocotitor de idei si pasiuni, un om inteligent […], plin de subtilitate, de patrundere psihologica […] si din acest monolog nervos se desprinde […] o viata sufleteasca […], un soi de simfonie intelectuala. Da, nu traim nimic daca nu citim un asemenea roman. Stefan Gherghidiu este unicul supravietuitor din toate personajele camilpetresciene, care reuseste sa se salveze atit fizic, cit si spiritual. Dupa cum mentioneaza si Blaga: “Daca ai descoperit ca lumea nu are nici un sens, trebuie, tu, sa-i redai acel sens”. Sau poate mai simplu, te poti salva acceptind principiul de ataraxie stoica preluat de Eminescu de la Schopenhauer in Glossa: “Tu pe alaturi te strecoara/ Nu baga nici chiar de seama/ Din cararea ta de afara/ De te-ndeamna, de te cheama”. Aceasta idee m-a ajutat in multe momente ale vietii. De aceea “Glossa” devine pentru mine un decalog estetic si moral care m-a ajutat sa inteleg viata. Calinescu o defineste drept “o capodopera a satirei ideologice, fara obiect, care, printr-o sublima scamatorie de idei, voieste a invedera proasta mecanica a lumii”. Citind “Glossa” inveti sa treci cu o privire mult mai linistita si meditativa lumea din jur, pricepi sa recunosti tipologiile umane: “alte masti, aceeasi piesa”, sa nu te lasi atras de himera fericirii, care “din moartea ei se naste/ Si o clipa tine poate/ Pentru cine o cunoaste/ Toate-s vechi si noua toate”. Cind “lumea-ntinde lucii mreje”, “ca un cintec de sirene”, ne ramine sa ferim “in laturi”, pentru ca “ce mai vrei cu tale sfaturi/ dac stii a lor masura.” Cu “Glossa” eminesciana am reusit sa gasesc marile adevaruri, care mi-au facilitat existenta si m-au indepartat de suferinta. Citeodata e mai bine sa te izolezi de lumea profana si sa-ti pastrezi linistea si echilibrul launtric, cum a facut Stefan Gheoghidiu, in romanul lui Petrescu, care nu mai putea trai in incertitudine, sugrumindu-si launtricul. Trebuie sa tinem minte ca “Totu-i praf, lumea-i cum este si ca dinsa sintem noi” (Eminescu)  si atunci nimic nu ne va intrista.

This entry was posted in Altele and tagged , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Citind, cunoastem si lumea din jurul nostru

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s