Eseu structurat pe tema Lumea lui Bacovia în poezia “Decor”

Lumea lui Bacovia în poezia DecorPoezia bacoviană ar fi expresia unei stări de „dezorganizare sufletească”, „de descompunere a fiinţei organice”, „o poezie de atmosferă”, care converge spre „o nimicire a vieţii” (Lovinescu). Lumea în „Decor” se prezintă una schiţată, bicoloră: „Copacii albi, copacii negri”, fără sens şi certitudine, este un prototip imperfect al lumii arhetipale. Titlul poeziei „Decor”, substantiv comun, nearticulat, fiind un simbol prezent în versul  al treilea din prima strofă, reluat şi în versul al patrulea din ultima strofă: „Decor de doliu funerar…”, conturează panorama poeziei, evidenţiînd stările de spirit dominante, lipsa unui compromis între cele două lumi: proprie şi exterioară. Determinativul „de doliu funerar” accentuează motivul morţii, a izolării, însingurării poetului. Acesta fiind dominat de o tristeţe metafizică sugerată de simbolurile cromatice: „Copacii albi, copacii negri”, „pene albe, pene negre”, de simbolul toposului „parcul”, de muzicalitatea sumbră a poeziei. Alternarea culorilor „alb”, „negru” relevă imperfecţiunea şi nebunia lumii. De remarcat este faptul ca această combinaţie accentuează monotonia existenţială, albul şi negrul, fiind non-culori, sugerează o lume maladivă, impersonală, absurdă, ştearsă, antinomică, duală şi contradictorie. În limitele acestor culori, existenţa pare a fi „Pătratul” lui Malevici, în care totul are limite şi nu există nici o şansă de a evada, nici în tine, nici în exterior. Totul este programat, purtînd amprentele lumii originare: „În parc regretele plîng iar…”. Simbolul parcului sugerează iarăşi acele limite, tipare meschine, profane, pămînteşti din care nu poţi ieşi, reflectînd lumea încremenită demult, moartă, lipsită de logică şi certitudine: „Copacii albi, copacii negri/Stau goi în pacul solitar”, „… parcul secular”, „…în parc fantomele apar”, „… în parc ninsoarea cade iar”. Singura stare dominantă este melancolia, tristeţea profundă: „regretele plîng iar…”. Repetiţia adverbului „iar” evidenţiază ciclitatea lumii, perpetuarea generaţiilor, imposibilitatea evitării destinului, sugerat prin simbolul păsării cu „glas amar”, care aduce cu sine sinteza unui implacabil tragism existenţial. „Copacii goi” schiţează linii drepte, grafate pe tabloul vieţii, accentuînd lipsa diversităţii şi alegerii, relevînd neputinţa fiinţei umane de a se sustrage esenţelor dure ale Demiurgului, de a evita monotonia existenţială, spleen-ul. „Golul” relevă lipsa sensului în lumea interioară şi exterioară. În aceasta atmosferă apar „fantomele” pentru a sugera efemeritatea vieţii fiinţei umane, pentru a marca tenebrele, haosul şi a evidenţia existenţa lumii de dincolo, din care tot nu poţi evada… , în care tot nu există o ordine prestabilită, decorul rămînînd a fi unul: „alb”, „negru”, „un decor de doliu funerar”. Poezia se structurează pe două planuri: unul lăuntric, personalizat şi altul exterior, al lumii profane şi meschine. Incapacitatea poetului de a se adapta în lumea profană îi determină stările de izolare, de tristeţe. Universul natural reflectă sentimentele poetului, definitivînd disoluţia lumii în linii cromatice, reducînd-o la non-culorile ei originare: „În parc ninsoarea cade iar…”. Elementele de limbaj poetic, alcătuirea poeziei din trei strofe cu trei versuri libere, ritmicitatea versului, iambică, prin contrarea metrică, de 8-9 silabe, prin încremenire, prin rime puţine ar putea sugera o apocalipsă personală a oricărei fiinţe care şi-a pierdut acel „axis mundi”, aspiraţiile, idealurile, ascendenţa spre divin şi sacru, care se contemplă în conştientizarea monotoniei vieţii, obţinînd plăcere de durere.

Bacovia prin „Decor” a reuşit să deschidă perspective adînci de interpretare, datorită conotaţiilor lirice ale unor motive („pasărea”, „frunze”, „ninsoarea”, „fantome”) şi laitmotive („alb”, „negru”, „capacii”, „pene”, „parcul”) simboliste preferate de sensibilitatea poetului: singurătatea, tristeţea, izolarea, neliniştea, moartea.

Tema şi ideea „Decorului” sînt în concordanţă în unele momente ale vieţii cu stările mele de spirit. În momentele cînd conştientizez că lumea e aşa şi nu se va schimba, că umanitatea nu a făcut nici un efort pentru a se schimba, că toate revoluţiile, toate războaiele nu au fost făcute pentru progres. Progresul e pură invenţiune…

Nimic nu persistă timpului, numai monotonia, lipsa sensului, omul, viaţa, moartea…

This entry was posted in Limba română and tagged , , . Bookmark the permalink.

One Response to Eseu structurat pe tema Lumea lui Bacovia în poezia “Decor”

  1. elev says:

    Foarte reusit eseu.
    M-a ajutat mult sa o inteleg mai bine. Interesant cum sunt deduse si argumentate niste idei ,care de parca, nu au nicio legatura cu textul poeziei. Multumesc!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s