Dupa un raport de autopsie medico-legala

 

Medic

Medic

Ea, medic stomatolog, singura in apartamentul Ei, imens, asezata pe podea, in mina are raportul de autopsie medico-legala. Ochii mari, plini de lacimi, trec printre rindurile foii, citeste atent concluziile:
Concluzii:
Moartea numitului M.D. a fost violenta. Ea s-a datorat asfixiei mecanice prin inghitirea unei piese din instrumentarul stomatologic (lama de bisturiu). Asfixia a determinat insuficienta cardio-respiratorie acuta.
Leziunile traumatice constatate la autopsie:
c). plaga taiata la nivelul orofaringelui, produsa prin inghitirea lamei de bisturiu (instrument stomatologic);
b ). hemoragie digestiva superioara, asfixie mecanica;
a). insuficienta cardio-respiratorie acuta;
Inghitirea piesei din instrumentarul stomatologic s-a produs in timpul executarii manoperei terapeutice de catre medicul stomatolog. O supraveghere atenta in timpul actului, folosirea mijlocelor de protectie (cimp textil la nivelul istmului orofaringian, diga) si aplicarea masurilor adecvate in urgente ar fi oferit sanse de supravietuire pacientului.
In caz de supravietuire, pentru vindecarea leziunilor traumatice ar fi necesa 7-10 (sapte-zece) zile de ingrijiri medicale de la data producerii.
V.P. – medic legist, IML “Mina Minovici”, Bucuresti, 10.01.2011″

Repeta rar “ar fi oferit sanse de supravietuire, sanse de supravietui..”. Nu-si simtea corpul, doar niste gheare in inima. O sugrumau. Vorbea incet de frica, era fricoasa de fapt: “Nu e vina mea, nu… de ce sa mai scrie fraza asta cu “in caz de supravietuire..” e timpit medicu, de parca ar mai face autopsie in caz de supravietuire, nu nu (lacrimi) asta eu sint timpita, am ucis un om.. e totusi vina mea, nu pot sa cred ca mi se intimpla asa ceva, de ce? de ce?” Isi aprinse o tigara dupa ce a golit paharul cu vodka, aruncase paharul de perete. “N-o sa pot trai cu asta, chiar daca-mi lasa licenta, ceea ce e putin probabil, n-o sa pot practica, o sa-mi apara in fata ca si acum, aaaaaaaa”. Pe perete trecu o umbra. Isi pierduse cunostinta.

A suna cineva la usa, era 23 h. Se trezise, era El, o cuprinse. L-a respins cu mina, nu vroia acea tandrete, desi el era cea mai apropiata persoana din viata ei. “Te rog sa pleci, nu pot sa fac nimic cu mine, as vrea sa stau singura, nu te supara, pls.” Inchise usa, recunoscindu-si cruzimea, stia ca el vrea sa fie alaturi, stia ca o iubeste, ca nu-si imagineaza viata fara ea si stiind toate astea nu vroia nimic decit sa intoarca timpul, timpul cind se produse acel accident. Treaceau prin minte toti pasii procedurii: “De ce n-am prevazut ca poate cadea lama ceea idioata direct in git, de ce incepuse sa se zbata si n-am reusit sa o scot, n-am reusit sa-i deschid gura macar, se zbatea pe scaun, ahh, nu vreau sa ma gindesc, dar daca a-si avea timp, totul s-a intimplat atit de repede, si nimeni nu era alaturi, nimeni, atunci cind am nevoie, nimeni nu exista. Urasc toata lumea asta.. ahh, eu sint looser, numai eu puteam sa fac asa, looser, looser..”
El s-a intors, a sunat la usa, nici un rapuns, a spart usa. A ridicat-o de pe podea, a dus-o in pat, i-a scos hainele, se intinse linga ea, o privea, era atit de frumoasa.. El stia ca depresia asta a ei o sa mai dureze, stia ca o sa-i provoace durere, dar ceea ce simtea pentru ea era inviolabil pentru toate depresiile si neajunsurile ei.

This entry was posted in Altele and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s